2 Kings 20
1 O boală gravă l-a lovit Pe Ezechia, și-a simțit Că nu poate să se mai scoale Din pat, iar moartea-i dă târcoale. Atunci, prorocul Domnului – Isaia – la porunca Lui, La Ezechia a plecat Și-n acest fel, a cuvântat: „Ascultă ceea ce a zis Domnul, atunci când m-a trimis: „Așază-ți casa-n rânduială, Căci vei muri, fără-ndoială.”
2 Atunci, îndată, Ezechia, Cu fața albă ca hârtia, Către perete s-a sucit Și-o rugăciune a rostit:
3 „Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea Feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.
4 Isaia – care a plecat – Numai puțin s-a-ndepărtat. Când a ajuns în acel loc Știut drept „curtea din mijloc”, Cuvântul Domnului, de sus, S-a pogorât la el și-a spus:
5 „La Ezechia să te duci, Căci vreau, al Meu cuvânt, să-i duci. Întoarce-te acum la el Și-apoi, îi spune-n acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu, Cel al lui David: „Iată, Eu Am auzit cum te-ai rugat Și am văzut că ai vărsat Lacrimi amare-n fața Mea. Dar încurând, tu vei putea Ca iarăși sănătos să fii. Peste trei zile, ai să vii La Casa Domnului. Cu cale,
6 Găsesc ca anii vieții tale, Să îi lungesc. De-aceea vreau – Ani – cincisprezece, să-ți mai dau. Pe toți cei care locuiesc Aici, am să îi izbăvesc Din mâna-Asirienilor. Cetatea, tu și-al tău popor, O izbăvire veți avea. Ea vine din pricina Mea Și a lui David, robul Meu.”
7 Cuvintele lui Dumnezeu, Isaia le-a împărtășit Lui Ezechia. La sfârșit, Isaia – către slujitor – A zis, cu glas poruncitor: „Du-te, și-o turtă de smochine, Degrabă, s-o aduci la mine!” Slujbașu-ndată a făcut Așa precum i s-a cerut. Turta care a fost adusă, Fost-a, pe umflătură, pusă, Iar Ezechia – negreșit – De boală, s-a tămăduit.
8 El, pe Isaia, l-a-ntrebat: „Cum am să știu că, vindecat, Voi fi de Domnul, iar apoi – Peste trei zile – putea-voi Să urc la Casa Domnului?”
9 Atuncea, împăratului, Isaia îi răspunse-ndat’: „Iată ce semn îți va fi dat Din partea Domnului: „Cum vrei Să-și facă umbra, drumul ei? Cu zece trepte, verei să treacă În față, sau vrei să se facă Cu zece trepte înapoi?”
10 El s-a gândit și-a zis apoi: „Nu-i mare lucru să se facă Umbra-nainte ca să treacă. Deci zece trepte, mai apoi, Să treacă umbra, înapoi.”
11 Atunci, Isaia s-a rugat, Iar Dumnezeu, umbra, a dat – Pe-al lui Ahab cadran solar – Cu zece trepte-n urmă dar.
12 Când Berodac – care-i numit Și Baladan – a auzit Că Ezechia e la pat Zăcând, de boală încercat, Un dar – îndată – i-a trimis Și o epistolă i-a scris, Căci Berodac era cel care, Pe Baladan, părinte-l are, Iar tatăl său e așezat, În Babilon, drept împărat.
13 Când împăratul Ezechia Primise darul și solia, El – solilor – le-a arătat Lucruri de preț ce-a adunat, Argintul care îl avea Și aurul, de-asemenea. Apoi, i-a dus să le arate Și mirodeniile-aflate În a lui casă, la păstrare, Și undelemnu-acela care Fusese scump. Le-a arătat Și locu-n care s-au aflat Armele lui. Și-n visterie, Dusă a fost acea solie. Oameni-aceia au văzut Tot ce, în casă, a avut, Tot ce era în visterie, Precum și pe a lui moșie.
14 Isaia-n urmă a intrat, La Ezechia, și-a-ntrebat: „Ce au zis oamenii acei? De unde oare-s veniți ei?” „Sunt dintr-o țară-ndepărtată Cari, Babilon, este chemată” – Răspunse el, către proroc.
15 „Ce au văzut, în acest loc?” – A vrut Isaia să mai știe. „Eu am purtat, acea solie, Prin toată casa mea. Să știi, Că fost-am și la visterii, Unde – apoi – le-am arătat Tot ceea ce am adunat.”
16 „Iată cuvântul Domnului!” – Îi zise, împăratului, Atunci, Isaia: „În curând,
17 Are să vină vremea când Tot ce e-n casa ta aflat – Tot ceea ce au adunat Părinții tăi – are-a fi dus La Babilon”, căci Domnu-a spus.
18 „Ai tăi feciori, vor fi luați Și fameni fi-vor așezați, Drept slugi ale-mpăratului Din țara Babilonului.”
19 Atuncea, Ezechia-a zis: „Cuvântul ce a fost trimis Din partea Domnului – îți spun – Că pentru mine este bun. Cât voi trăi, Domnul va face Să fie liniște și pace!”
20 Dar toate câte-au fost făcute De Ezechia, nu-s trecute În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Care în Iuda au domnit? Nu tot acolo-i amintit Și despre iazul său cel mare Și de acel canal prin care Adus-a apele-adunate În iazul său, până-n cetate?
21 Când Ezechia a murit A fost și el adăugit La neamul său. În acest fel, La tron – în Iuda – după el, De-al său fecior a fost urmat, Care, Manase, s-a chemat.